Not stupid in love

Ca sa nu fac un roman pe la Hubba continui aici :D
Sincer nu cred ca iubirea te prosteste ci ca asa ai fost mereu.exista euforia de inceput dar asta nu inseamna ca nu ii vad defectele [da,toata lumea are asa ceva] dar le accept pentru ca il iubesc[vorbim aici de anumite defecte..fiecare are anumite chestii care nu le accepta].
Se spune ca femeile cred ca pot schimba un barbat de aceea il accepta asa la inceput.Insa barbatii vor ca ele sa ramina asa cum sunt.Ciudat ,nu?Pentru ca dupa o vreme ele se schimba iar ei nu accepta sa fie schimbati.Astea sunt inceputurile naspa.
Cele care se respecta pe ele ca fiinte nu ar accepta sa fie lovite[chiar si verbal].Asta ar da dovada de prostie nicidecum de iertare.Ai ierta pe cineva pe care nu l-ai cunoaste si te-ar lovi?In mod sigur nu.Atunci cu ce e mai bun cineva pe care cunosti si face asa?Daca chiar nu ati putea trai cu asta pe constiinta,iertati-l dar si uitati ca exista.
Si cred ca iubirea exista dar nu e gasita prin acceptarea a orice ni se ofera.[legat de asta am gasit un articol aici]Si cand e reala poti suferi ...si asta sa fie reala la ambii dar atunci nu iti pare rau de nimic din ce ai facut.Pentru ca ai facut asta ca simteai .

Rol..Teatru..

Beau gandurile si cuvintele ca pe un vin demi-dulce de culoarea sangelui ... ii noapte iarasi si minutele sunt mai sincere ca oricand.Si tot ce vorbeste noaptea nu poate nici macar sa sopteasca ziua pentru ca intotdeauna au fost 2 realitati si ramane dupa tine care din ele alegi si in care crezi pt ati mentine nemurirea.
Caci toti credem in ceva si cautam mereu un raspuns la cine suntem si care ii sensul acestei vieti dar fiecare interpreteaza si intelege dupa nivelul lui de inteligenta spirituala si nivelul lui de cunoastere a zilei de azi.Si fiecare are un raspuns dupa arhitectura sa interioara despre lume.Sensul sunt eu tu el si ei ...Unul cate unul am fost creati sa fim o arta ... Dar pacat ca majoritatea traiesc si mor intre acele 2 realitati caci nu au stiut niciodata nimic cu adevarat si au crezut in prafuri aruncate si "valori" fara culori …Lume meschina si jocuri de noroc … toti jucam un rol si o piesa …Cum foile albe astepta cicatrici negre asa si sufletul isi asteapta amprenta.. tentatia va ucide si va defineste doar ca pe niste trecatori ...

Azi despre trecut

Primul sentiment-Ce bine e cand te inchizi in lumea ta.Cand tragi usa si nu mai auzi pe nimeni in jurul tau…si totusi cand se formeaza un ecou a celor care te inconjoara.Si iti intrebi inima cum se simte acum cand apar persoane noi in viata ta…daca se acomodeaza si daca mai este capabila sa inceapa sa iubeasca din nou.
-Al doilea sentiment-
Acum stau si privesc tavanul ca si o nebuna de legat,inchisa la un ospiciu.Si ma indrept catre fereastra deschisa.Inspir ca o dementa aerul cu greu si mi-l infig direct in plamani.Cutreier fiecare detaliu,al geamului care este descojit de vopsea…Si privesc cum se izbesc ingeri albi cu putere de geamul meu.Ma trezesc obosita din somnul adanc,si ma intreb continuu ce este cu mine.Ingerii acestia nu par sa renunte la ceea ce vor sa obtina.Se oglindesc in sticla luminata de lampile de afara,care reflecta o lumina atat de palida….si cu gust de piersica aurie.Privesc cum imaginile incep sa se intretaie si ma gandesc din nou la tine.Ce mult mi-as dori sa fi aici….sa ma ti de mana.
-Al treilea sentiment-
Ma imaginez de multe ori pe patul unui spital…Simtindu-ma bolnava…nu stiu ce vreau.De ce ma simt atat de bolnava ?aud cum imi pierd bataile inimii pe secunda ce trece.Mor in lumea care imi place sa mor…Si nu mai imi simt corpul.E numai bine…
-Al patrulea sentiment-
nu…sunt tot aici nu te speria.Aceeasi privire pierduta printre atatea portrete,in aceeasi incapare de care incerc sa scap cu disperare…si ascultand si fredonand aceeasi melodie primita de la tine,iti multumesc…numai acum am inteles.Sa iubesc pe fiecare persoana din viata mea.Si nu…nu imi pare rau…poate mai este vreme ca visele pierdute in trecut sa se mai implineasca…

Sorb din cafea,ca si cum ar fi pentru prima oara cand ii simt gustul amar...n-am nevoie de nimic cand sunt cu tine.fluturii din stomac imi sunt de ajuns.Bratele tale au creat un univers propriu.un univers cu care ma identific total.
vreau sa iti simt permanent respiratia pentru ca daca nu iti aud bataile inimii,inseamna ca esti prea departe.....strazile sa aiba numai urma pasilor nostri... sa pierd o eternitate numarandu-ti pistruii si sa te aud spunand "numara mai repede...ca pierzi infinitul..".vreau sa te privesc ziua in bataia soarelui,sa te privesc cand dormi,de teama sa nu visezi urat.si sa te iau de mana daca tresari,sa te sarut pe gene daca visezi urat si sa iti soptesc la ureche ca sunt aici ca sa raman.nici macar nu am nevoie de opinia ta.eu doar iti aduc la cunostinta asta.