08 martie 2009

Viata ca un peron


De multe ori viata este asemanata unui tren.Am traversat multe gari si am ramas cate putin in fiecare.Tocmai pentru ca trecem prin multe gari si in unele uitam oameni dupa care nu ne mai intoarcem.Unii pentru ca vor sa fie uitati altii pentru ca vrem asta.Mie imi pare rau ca de-a lungul calatoriei,am lasat multi in urma.Pe unii am evitat sa ii cunosc iar pe altii i-am cunoscut prea bine ca sa vreau sa ii pastrez.Asta gandidu-ma cine m-ar pastra :)

5 comentarii:

  1. pana la urma nu conteaza trenul..conteaza destinatia...noi fiind simpli calatori avem libertatea sa stam pana cand acesta ajunge undeva..sau putem pur si simplu sa coboram ...ori din mers...ori in statie

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. exact trenu conteaza pt ca de fapt e o parte din noi.si unde ajungem depindem pe parcurs sau unii afla de la inceput.depinde de dorinte,idealuri,oamenii intalniti,vise,impliniri..

    RăspundețiȘtergere
  4. O sa te contrazic un pic daca ma lasi...nu trenul conteaza..ci garile prin care trecem, pentru ca in functie de acestea decidem unde sa oprim sau cand sa ne continuam drumul..pentru ca trenul va duce in acelasi loc la sfarsit..dar ce am intalnit pe peroanele acelea va face calatoria sa merite.

    RăspundețiȘtergere
  5. noi suntem acel tren si tot noi decidem unde ramanem si cat.si am zis ca suntem acel tren cata vreme ne decidem singuri viata

    RăspundețiȘtergere