Sunt o fire calma si mai mereu cu capul pe umeri. Nu ma tenteaza violenta gratuita, si prefer sa aplanez orice conflict inainte de a se ajunge la violenta.
Insa... zilele astea mi-au adus aminte ca nu sunt chiar asa, si nici nu am fost.
In viata de zi cu zi, eram, dar in weekenduri violenta este cea care ma inconjura. Tot ce acumulasem in timpul saptamanii se elibera atunci. Era ca un drog, o nebunie, o religie. Prin tara cu ai mei, cautand aventuri, "have some fun" cum ar spune huliganii englezi, alaturi de ai mei "top boys".
Violenta s-a dezvoltat la mine prin clasa 7-a, si a ramas constanta pana pe la finalul clasei a 8-a. Batai zilnice. Nu prea conta cu cine, nu prea conta invingatorul. Pur si simplu asa eram, poate era de vina si varsta, poate vroiam sa par un dur, sa fiu "respectat" in anturaj, intre colegi. Chiar daca la scoala aveam note mari, eram cat de cat silitor, imi placea sa ma bat, si nu ma tineam departe de necazuri...
A urmat perioada liceului, cand m-am mai potolit, erau alti colegi, incepusera sa-mi placa si mie fetele (sa nu se inteleaga ca pana atunci imi placeau baietii, dovada ca ii bateam), altfel era treaba, alte preocupari... insa vechea pasiune, fotbalul, rezista eroic, si incepusem sa merg singur pe stadion, in peluza, stand alaturi de "top boys". Usor, usor m-am integrat in grup, si am intrat in "the firm". Si atunci a inceput nebunia de care vorbeam la inceput. Totul era perfect, eram tari, am devenit respectati si temuti. Printre cei mai respectati din tara. Gradul de violenta a crescut. Nu am reusit sa am o relatie calumea cu o fata, toate imi reprosau pasiunea mea. De pe la 17 ani pana pe la 21 nu imi placea altceva, era descatusarea aia din weekenduri. Pauzele competitionale erau un chin. Totul pana cand am avut unele mici probleme la scoala si am cunoscut-o pe proprietara acestui blog. Nu pot spune ca m-am potolit de tot, dar parca m-a facut sa privesc un pic diferit viata. Chiar daca multi nu inteleg ce este pentru mine(noi) acest lucru, el face parte din viata mea.
Si nu cred ca voi scapa de dependenta acestui drog vreodata...
Pace!
Cu respect, TOP BOY ChuckNorris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu