31 mai 2010

Scrisoare către mine însămi

Raţiunea conduce spre siguranţă iar sufletul spre fericire.Dacă aş putea să le contopesc pe amândouă,să le fac un singur lucru,să-şi poarte de grijă reciproc,să se caute una pe alta când se îndepărtează prea tare.Atunci nu ar mai trebui să fug alternativ şi n-aş mai trăi cu impresia că îmi lipseşte una.
Ce a rămas din siguranţa pe care ar trebui să ţi-o dea starea de cuplu? Tradiţia este de a menţine această stare cu orice preţ.Dar dacă preţul e cam mare pentru tine şi îţi iroseşti viaţa doar ca să plăteşti o "rată" permanent ,pentru o fericire pe care ai avut-o demult şi nu ai realizat[sau vrut] că s-a consumat?S-a uitat că raţiunea de a rămîne în cuplu este fericirea şi nu frica de singurătate.Fericirea vine când vrea ea dar fiecare trebuie să contabilize venirile şi plecările ei.Însă ca să o poţi rechema trebuie să realizezi că ai pierdut-o.Fiecare poate fi fericit în mai multe feluri ,rămîne numai să alegem care ni se potriveşte cel mai bine.

2 comentarii:

  1. hey maya... ce mai faci? dupa lungi zile am revenit pe blog:D oare sa te caut pe facebook?:D

    sti... cuplu e doar un cavant...trairea si viata din cuvant sunt un intreg univers...care merita trait, care merita sa-l imporspatezi, un univers in care eu traiesc de ceva vreme si care nu vreau sa-l pierd... il iubesc si acum il privesc cum sta in pat lenes...se uita cu un ochi la mine si cu unul la meci...si stiu ca ma iubeste:D pana si plictiseala din cuplu e o nebunie...ma plictisesc doar o secunda caci ma saruta si totul reporneste... e doar un spatiu si atat... incearca-l acest univers pana simti ca l-ai gasit pe cel corect:d

    RăspundețiȘtergere