Azi despre trecut

Primul sentiment-Ce bine e cand te inchizi in lumea ta.Cand tragi usa si nu mai auzi pe nimeni in jurul tau…si totusi cand se formeaza un ecou a celor care te inconjoara.Si iti intrebi inima cum se simte acum cand apar persoane noi in viata ta…daca se acomodeaza si daca mai este capabila sa inceapa sa iubeasca din nou.
-Al doilea sentiment-
Acum stau si privesc tavanul ca si o nebuna de legat,inchisa la un ospiciu.Si ma indrept catre fereastra deschisa.Inspir ca o dementa aerul cu greu si mi-l infig direct in plamani.Cutreier fiecare detaliu,al geamului care este descojit de vopsea…Si privesc cum se izbesc ingeri albi cu putere de geamul meu.Ma trezesc obosita din somnul adanc,si ma intreb continuu ce este cu mine.Ingerii acestia nu par sa renunte la ceea ce vor sa obtina.Se oglindesc in sticla luminata de lampile de afara,care reflecta o lumina atat de palida….si cu gust de piersica aurie.Privesc cum imaginile incep sa se intretaie si ma gandesc din nou la tine.Ce mult mi-as dori sa fi aici….sa ma ti de mana.
-Al treilea sentiment-
Ma imaginez de multe ori pe patul unui spital…Simtindu-ma bolnava…nu stiu ce vreau.De ce ma simt atat de bolnava ?aud cum imi pierd bataile inimii pe secunda ce trece.Mor in lumea care imi place sa mor…Si nu mai imi simt corpul.E numai bine…
-Al patrulea sentiment-
nu…sunt tot aici nu te speria.Aceeasi privire pierduta printre atatea portrete,in aceeasi incapare de care incerc sa scap cu disperare…si ascultand si fredonand aceeasi melodie primita de la tine,iti multumesc…numai acum am inteles.Sa iubesc pe fiecare persoana din viata mea.Si nu…nu imi pare rau…poate mai este vreme ca visele pierdute in trecut sa se mai implineasca…