imi amintesc rasaritul ala colorat ... surasu ala d copil ...sclipirea aia din ochii tai ...diminetile alea frumoase pline de zambete false care aratau lumii lucruri ce inspira doar admiratie. Universu' ala in kre credeam k existam doar noi doi ...dar care ascundea in intuneric o lume intreaga care astepta sfarsitul...sfarsitul lor,., sfarsitul nostru...totul se rezuma in "sfarsit". Universul nostru..doar al nostru...e facut scrum,.,scrumul ala din tzigarea de care am profitat prea mult...am fost zgarciti..asteptam sa se termine...si s-a terminat. Scriu cu mana ce gandesc cu sufletul shi mintea...credeam k stiu sa fac ce vreau...dar am cazut... nimeni nu imi intinde macar un deget ..doar soarta hipnotizata de trecut intinde o aripa neagra, o frantura de lemn elastic, un ajutor lipsit d sens. ceva imi spune ca cerul e la fel de aproape ca ieri ..dar eu nu pot vedea... durerea m-a orbit..inca mai sangerez, maracinii aia au patruns adanc...timpul inca isi mai bate joc d noi, de mine, de viatza...dar am stat shi m-am gandit ..daca se spune k viatza are rost...atunci de ce e asa curva?????