Azi,vantul bate in parcul nostru de langa liceu de arta.Azi,copacii plang cu frunzele ingalbenite de dorul meu,de regretul meu.Azi,banca imi pare mai mare si pentru prima oara ii vad manerul din partea de unde obisnuiai sa te asezi si nu stiu de ce,azi,sunt singura si umblu pe holurile liceului ca o bezmetica urmarita de fantomele unor amoruri demult apuseAzi,incerc sa ma ridic pentru prima oara din banca fara sa te urmaresc cu privirea pana la iesind in clasa.Azi,incerc sa urc scarile de la un etaj la altul fara sa-ti mai aud rasul.Azi,simt cum totul in jurul meu se prabuseste si cum nimeni nu este alaturi de mine sa ma scoata de sub daramaturi?????????Azi,ma gandesc ca maine va fi la fel....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu